În Munții Apuseni, arnica apare în următoarele tipuri de pajiști: Nardus stricta, Nardus stricta – Festuca rubra, Festuca rubra și Festuca rubra – Agrostis capillaris. În aceste habitate, arnica se dezvoltă alături de alte specii, cum ar fi: Polygala vulgaris, Gentiana austriaca, Scorzonera rosea, Hieracium aurantiacum, Viola declinata, Croccus vernus, Gymnadea conopsea, Traunsteinera globosa etc.

Specia este importantă atât pentru interese conservative cât și pentru uz medicinal şi cosmetic. Arnica montana este o specie protejată în Europa, aflându-se în diferite categorii ale listei roșii în funcție de regiune (România – vulnerabilă, Germania – amenințată, Olanda – puternic amenințată etc.). Specia se află în Anexa V a programului Natura 2000 (Consiliul directive 92/43/EEC). Răspândirea redusă în Europa îi conferă acestei specii un statut endemic.

Conservarea speciei este strict legată de existenţa habitatului, care, la rândul lui, depinde de managementul praticol aplicat.

Habitatele cu Arnica montana din partea Nordică şi Centrală a Munților Apuseni sunt certificate ecologic.