Orice iubitor de istorie, orice om căruia îi face plăcere să cutreiere plaiurile românești, nu se poate declara pe deplin mulțumit dacă nu a trecut măcar o dată prin Munții Apuseni. Moții – populația majoritară a Munților Apuseni – își trăiesc viața aprigă sub streșina pădurii. Prin stilul lor de viață au generat landșaftul specific, caracterizat de structuri și elemente, care conferă spațiului specificitate, situându-l în rândul celor mai valoroase zone ale României și Europei. Acest tip de landșaft este reprezentativ pentru cultura românească și este recunoscut acum prin Parcul Natural Apuseni (PNAp). Cauzele populării acestor zone înalte cu climă aspră, teren sărac și orografie defectuoasă sunt complexe, cum ar fi: specializarea locuitorilor în prelucrarea lemnului, nevoia de suprafețe mari pentru creșterea animalelor, sustragerea opresiunii fiscale etc. Populaţiile nou venite de pa Valea Arieşului au întemeiat pe Platoul Gheţari – Poiana Călineasa gospodării permanente, care au generat ulterior cătunele familiale numite aici „crânguri”: Hănăşeşti (întemeiat de familia Hanăş), Păşteşti (întemeiat de familia Paşca), Avrămeşti (întemeiat de familia Avram) etc. Gospodăriile sunt tipice satelor de munte risipite, fiecare gospodărie fiind alcătuită din câteva anexe cu diferite utilizări: adăpost pentru animale, depozitarea fânului, a materialelor şi uneltelor etc. Tehnica de construire este specifică moţilor, principalul material de construcţie fiind lemnul.

În prezent, principalele ocupații ale moților sunt exploatarea lemnului și agricultura. Activitățile gospodăriilor sunt diverse, dar principala sursă de venit a familiei moțești provine din prelucrarea lemnului. Exploatarea intensivă a pădurii, duce la reducerea fondului forestier ce va fi resimţită de generaţiile viitoare.“În acest context, învinşii sunt pădurea şi societatea.” „Lemnăritul” este considerat ocupaţie principală având 3 categorii de îndeletniciri: lucrări la pădure (angajări pentru tăiat), prelucrarea lemnului (cioplitură, scânduri şi văsărit) şi valorificarea acestuia prin negoţ ambulant. În general, în condițiile vitrege din Munții Apuseni se practică un sistem de agricultură de subzistență. Produsele obținute din creșterea animalelor sunt destinate consumului propriu. Principala categorie de folosință a terenului neîmpădurit este pajiștea, care se folosește, în general, printr-un sistem mixt (cosit și pășunat). Terenul arabil are o pondere foarte redusă, iar sortimentul de plante cultivate este foarte restrâns.