Dezvoltarea durabilă a comunităților locale din mediul rural este strâns legată de modul de gestiune a resurselor naturale. Comunitățile rurale din zona centrală a Munților Apuseni (România) au nevoie de sisteme de gospodărire durabilă a resurselor în vederea creșterii nivelului de trai și conservării landșaftului cultural. O perspectivă viabilă este folosirea sustenabilă a fitodiversității pajiştilor semi-naturale oligotrofe.

Pajiștile semi-naturale oligotrofe cu o fitodiversitate largă, în mare parte, se află însă în pragul abandonului, chiar în condițiile existenței programelor de intervenție în agricultură de tipul APIA (Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură).

Abandonul suprafețelor de pajiști crează o situație negativă, care va atrage după sine o modificare a structurii categoriilor de folosință a terenului și se va concretiza prin reîmpădurirea pășunilor și fânețelor.

Sporirea interesului local privind pajiștile oligotrofe devine deosebit de importantă pentru conservarea fitodiversității și a landșaftului cultural. Valorificarea acestor tipuri de habitate într-un sistem de folosire sustenabilă, creează izvoare noi de venit pentru localnici, în condițiile în care resursa principală (lemnul) se diminuează galopant. Beneficiile economice obţinute de localnici prin recoltarea sustenabilă a resurselor din pajiştile oligotrofe sunt esenţiale pentru existenţa acestor habitate. Absenţa avantajelor economice va conduce la un dezinteres local major cu repercusiuni de natură ecologică, economică şi socială.

În conservarea habitatelor, localnicii trebuie să aibă un rol primordial, deoarece fără aportul lor acțiunile protecționiste nu au succes.